In ghearele separatismului nistrean October 31, 2008

Poaza a fost facuta in primavara, dupa parada de ziua Sfintilor Chiriil si Metodiu. Sub coif sunt eu. Cativa prieteni mi-au spus ca nu era nevoie de coif – arat suficientde inspaimantator si fara.
Am revenit la Tiraspol, de aceasta data in concediu. Este toamna si eu imi transcriu amintirile din Osetia, pe blogul Reporter Special. Orasul linistit, cu pisicile lui dormind la soare m-a primit cu caldura, ca de fiecare data. Telefonista mi-a verificat de doua ori numarul de telefon inainte sa-mi incarce contul, pentru ca stie ca in rusa incurc numeralele, si nici atunci cand le scriu (cu cifre!) nu sunt totdeauna atenta. In prima zi eram atat de obosita (de fapt atat de eu) incat mi-am uitat sacul la “Andy’s”. Aveam in el totul – pasaport, acreditatie, aparatul foto, reportofonul si – evident! – banii. M-am intors in fuga de la coltul strazii (asta desigur ca m-a trezit la realitate), iar fata care servea iesise si ea sa se uite dupa mine.
Orasul miroase a frunze arse, iar foarte de dimineata se invaluie in ceata, ca intr-un sal gros in asteptarea iernii. Catre pranz, se face cald, iar seara e oleaca de vant.
Iata si cateva poze facute in aceste zile in orasul peste care toamna s-a asternut frumos, traind cu voluptate ultimile zile cu soare din acest an:








Mihaela Onofrei,
Tiraspol,
31 octombrie 2008.
Articole inrudite:
| Publicitate: | |
|
|
|



Дискуссии – это всегда хорошо, но не стоит забывать о том, что не всякому мнению можно верить. Часто в очень серйозных и сложных темах комментарии вставляют дети, иногда это заводит в тупик. Спору нет, бывает, что теже школьники могут дать дельный совет. Но это скорее исключение, чем правило. Поэтому я вообще стал относится к интернет-сообществам с некоторой предвзятостью. Интернет слишком доступен сейчас.
Заюзайте наконец какой-нить планин от спама, а то невозможно уже читать… пожаааалуйста…