Amintiri din Moldova: Un razvedcik de Transnistria June 21, 2009

Am hotărât, aşadar, să plec din Moldova. Dar unde aş fi putut să scap? La graniţă mă aşteptau satrapii lui Voronin şi simţeam că în cazul meu ar fi putut avea careva abordări speciale, dat fiind că îl apărasem pe Burgudji şi dat fiind că sunt prietenă cu „separatiştii” din Transnistria.

… Ceea ce lasasem in urma

L-am sunat pe directorul meu şi, fără să reuşesc să-mi stăpânesc lacrimile, l-am rugat să asculte materialul pe care îl trimisesem. Reportajul meu se încheia aşa: „Poate că aceasta este ultima mea corespondeţă specială, dar cu siguranţă este cea mai completă”. Nu puteam să-i spun direct că mă simt în pericol, dar speram să înţeleagă. Mi-a spsu că, da, o să asculte, şi m-a întrebat dacă mă mai poate ajuta cu ceva. Nu, nu mă mai poate ajuta cu nimic, am răspuns.

Despre cei arestaţi circula informaţia că au fost torturaţi, dar din punctul ăsta de vedere eram liniştită: eu leşin foarte uşor, mai ales la durere şi am şi probleme cu inima, aşa că aş fi scăpat foarte ieftin din mâinile SIS-ului; nu apucau să-mi facă mare lucru înainte de a trece ultima dintre foarte multele graniţe pe care le-am trecut într-o viaţă de reporter special. Ceea ce m-ar fi durut foarte tare era să mă prindă şi să mă fluture pe la televizor, ca pe o rufă murdară: uitaţi diversionistul român – l-am prins. Mai bine muream decât să mi se întâmple aşa ceva.

M-am dus la autogară şi am luat marşrutka spre  Comrat. Şoferul m-a pus să cumpăr bilet, iar eu am înţeles că erau controale pe drum. N-aş fi avut nici o şansă la cea mai sumară verificare a actelor. M-am aşezat pe scaunul îngust şi incomod, încercând să rămân cât mai liniştită. Simţeam că mă sufoc şi mă treceau când valuri de căldură, când fiori de gheaţă. Aş fi vrut să mă ghemui într-un colţ şi să pot tremura în voie. Mă uitam pe fereastră. Toată autogara era plină de poliţişti în civil. Erau mai mulţi decât călătorii, mult mai mulţi. Câţiva stăteau de vorbă chiar lângă maşina mea. Secundele se scurgeau greu şi noi nu mai plecam odată de pe loc. La un moment dat, unul dintre gardişti s-a urcat şi el în marşutkă. O să mi-l amintesc toată viaţa venind spre mine – solid, nu foarte înalt, îmbrăcat într-o geacă de piele destul de uzată şi cu un tricou roşu pe dedesubt. Evident tuns scurt, evident cu pantaloni la dungă, dar nu excelent călcaţi. Şi cu un dosar în loc de borsetă. Credeam că vine să mă ia. Dar nu, a trecut de mine şi s-a aşezat pe unul dintre scaunele din spate. Îl simţeam direct în  cârca mea. Maşina a pornit în sfârşit, iar eu nu înţelegeam ce se întâmplă. Dacă tot a venit după mine, de ce nu mă arestează? Înseamnă că îmi pregăteşte ceva mai rău, dar ce? Aşteaptă să vadă unde mă duc? O durere acută îmi strângea inima din ce în ce mai tare; aerul nu-mi ajungea şi aveam impresia că în curând o să-mi cadă umărul stâng. În spate, razvedcikul se tot foia. Pentru cei care nu ştiu rusă: razvedcik se numeşte ofiţerul de informaţii, iar militarii din trupele speciale tot ofiţeri de informaţii sunt consideraţi.

Nu făcusem nici două sute de metri de la ieşirea din autogară, că omul din spatele meu a strigat la şofer: „Auziţi, da maşina n-are condiţioner?” (aer condiţionat). Cu tot dramatismul situaţiei, mi-a venit să pufnesc în râs. Maşina în care eram, mai avea puţin şi-şi pierdea tablele pe drum, iar individul ăsta, deghizat în cetăţean obişnuit, voia aer condiţionat, exact ca la el în birou, acolo, la serviciul de informaţii. Un lucru îmi era clar, că nici lui nu îi e bine, aşa cum nici mie nu-mi e. Asta mi s-a părut un semn şi mai rău. Eram convinsă că el era acolo pentru mine şi că cine ştie ce lucru îngrozitor îmi pregătea.

A mai trecut puţin şi razvedcikul s-a dus în faţă, lângă şofer, pentru că a spus el, acolo e mai mult aer. Maşina continua să se hurducăie pe drumurile proaste şi pustii, iar eu simţeam că mor de spaimă, cu fiecare kilometru parcurs. Încă nu luasem o hotărâre unde să mă duc. Afară era soare. La un moment dat, insul pe care îl consideram urmăritorul meu, l-a întrebat pe şofer ceva despre o declaraţie a başkanului. Găgăuzul a răspuns foare scurt – ei sunt omani inteligenţi, dar nu le plac poliţiştii, indiferent de care fel ar fi aceştia. Soarle urca spre crucea cerului, iar mie mi se părea să sunt faţa unei sentinţe care se tot amână. Vedeam ceafa răsfrântă, acoperită cu ţepi negri şi gulerul ros al hainei de piele pe care o purta omul aşezat lângă şofer. Au trecut aşa, cam trei ore. Deja ne apropiam de Comrat. Undeva, la o intersecţie, din care se făcea un drum lăturalnic, maşina a oprit, iar omul a coborât. A acţionat o telecomandă, iar în parcare s-au aprins farurile unei maşini albe, destul de scumpă şi… cu număr de Transnistria.

 

Comrat – destinaţia de primă urgenţă

Am înţeles dintr-o dată că nu eu fusesem ţinta, că omul acela probabil nici măcar nu mă văzuse şi că, nenorocitul, era pesemne la fel de înspăimântat ca şi mine. Fusese la Chişinău să se informeze, să vadă ce se întâmplă acolo, ceea ce era perfect normal, pentru că Tiraspolul e la o aruncătură de băţ de oraşul care tocmai fusese măturat de un val de revoltă populară şi de un alt val de represiune. Dintr-o dată, îl priveam cu alţi ochi pe omul acela, care avusese curajul să vină pe un teritoriu unde era considerat duşman şi să vadă dacă nu e vreun pericol care să-i ameninţe pe ai lui. Pe tot parcursul drumului, la fel ca şi mine, şi el se sufocase de spaimă. De asta se mutase de pe locul din spate şi de asta îl întrebase pe şofer dacă nu e condiţioner în maşină. Un pic prea târziu, am avut impulsul de a-l ruga să mă ia cu el, să mă ajute, să mă scoată de acolo. Nu şiu dacă ar fi făcut-o – probabil că da, pentru că cei din Transnistria sunt foarte sufletişti. Dar, cum am spus, ideea mi-a venit un pic prea târziu, maşina în care eram pornise deja, şi la fel şi maşina în care el se urcase. Eu mergeam mai departe spre Comrat.

 

Publicitate:  

5 Comments
Codreanu June 22nd, 2009

Mihaela , termina cu prostiile. Misiunea data de Soin ,- nu tia reusit. Nui mai spala de rahat pe ,,sufletistii” aia, tot una o vor termina rau.Si uitate, ca nu cumva sa fii si tu printre ei.
Te muti la Comrat, o alta misiune, de a ,,demonstra” cit de rai sunt moldovenii si cit de ,,sufletisti” sunt separatistii transnistreni si cei gagauzi . Tu vesnic te MUTI !
Ca in bancul cel cu MARMACIILE…
RAZVEDKA MALDAVENEASCA

Mihaela Onofrei June 22nd, 2009

Dragul meu, de obicei o termina rau cei care ameninta. Altfel, cu Soin am avut cateva incercari de colaborare, nu toate reusite, dar cateva notabile. Cat despre misiuni, este foarte greu sa-mi dea cineva ordine si cu atat mai putin Soin. Uneori ii reuseste chestia asta lui Alex Ciochia, seful meu de la radio, dar numai uneori. De obicei fac ce ma taie pe mine capul. Si, daca tot ai deschis voba despre misiuni si ordine, poatre ca tu esti mai obisnuit cu ele – nu-i asa? Altfel, dragule, nu ti-ar strica sa inveti putina gramatica – romaneasca sau moldoveneasca, dupa cum “se primeste” la tine cu ideologia: “uita-te” se scrie cu liniuta, nu intr-un cuvant. Udaci tebe!

solovastru May 3rd, 2010

Doamna cat de penibila poti sa fii ? Si mai zici ca ai 18 de ani de experienta de presa. Pai daca dupa 18 ani de experienta de presa dumneata chiar ai crezut ca agentul ala din serviciul de informatii transnistrean a venit la Chisinau doar ca sa vada ce se intimpla acolo am mari indoieli despre inteligenta dumitale. Au fost nemunarate masini ale serviciilor speciale din Transnistria la Chisinau in acele zile si foarte multi agenti. si au participat la represiunea barbara impotriva tinerilor. Sint imagini si marturii care demonstreaza aceasta. Agentul respectiv probabil isi facuse datoria ciomagind tineri si atunci se intorcea linistit acasa la “civilizatii” sai transnistreni A naibii de speriat trebuie sa fi fost ……….

Mihaela Onofrei May 7th, 2010

Dragul meu, in acele zile la Chisinau nu puteau fi multi agenti ai serviciului transnistrean de informatii, pentru simplul motiv ca serviciul transnistrean de informatii de felul lui nu are multi agenti, dat fiind ca nu are cu ce sa-i plateasca.

solovastru May 13th, 2010

@serviciul transnistrean de informatii de felul lui nu are multi agenti, dat fiind ca nu are cu ce sa-i plateasca

Ha , ha , ha !!! In viata mea n-am auzit ceva mai penibil ! Vai vai vai saracii aghenti de la MGB , n-au destui bani !!! Ha ha ha ! E cea mai stupida chestie pe care am auzit-o vreodata . Cucoana eu am fost de multe ori in Moldova , la Tiraspol n-am ajuns insa am fost la Tighina . MGB-ul e prezent si acolo desi conform acordului din 1992 prin instituirea zonei de secutitate acolo n-au jurisdictie decat forta de mentinere a pacii , militia auto-proclamatelor autoritati transnistrene si politia moldovenasca. Ei bine MGB-ul asta caruia ii plingi dumneata de mila are inclusiv sediu in Tighina , l-am vazut stiu si pe ce strada este , desi ei n-au ce cauta acolo. Sint niste bestii , niste zbiri . Chiar si acum sint oameni retinuti ilegal de catre ei , tineri din satele de pe maul Nistrului si chiar din oras cel mai recent e cazul lui Ilie Cazac de la administratia financiara din Tighina. Cu asta se ocupa “civilizatii” dumitale transnistreni pe care ii tot aperi dumneata nu stiu din ce motiv. Daca dumneata ti-ai facut vreo doua vacante pe acolo si ai fost suficient de naiva sau de proasta sa crezi ce ti-au indrugat ei nu inseamna ca noi ceilalti tre sa fim la fel .MAjoritatea dintre sefii asa ziselor autoritati transnistrene nici nu sint nascuti in regiune. Smirnov , Iastrebceak , Antifeev sint de prin alte parti ale URSS si infiltrati acolo de sovietici. si ei se dau mari patrioti locali . Antifeev era in ’91 seful securitatii sovietice din Vilnius si cind lituanienii si-au proclamat independenta acest zbir a batut si torturat atita lume . Si apoi a fugit ca il stringea lumea de gat si si-a gasit un birlog la Tiraspol. E cautat in intreaga Europa si daca il prind balticii il agata in carlige. Astia sint civilizatii pe care ii speli dumneata de namol. De fapt intreaga protipendada rusofona de la Tiraspol sprijina acum regimul pentru ca ei isi vedeau amenintate privilegiile din perioada sovietica in momentul cind Moldova si-a proclamat independenta. Asa ca au creat aceasta gaura neagra a Europei , finantata de Federatia Rusa . Rusii dau un supliment inclusiv la pensii ca lumea sa stea linistita si sa simta o oarecare prosperitate in raiul Smirnovist .

Leave a Reply